Uciși fără motiv. Masacru asupra creștinilor din Sadad

Categories: Sin categoría

21 octombrie 2013 a fost o zi neagră pentru creștinii din Sadad (Siria). Orașul a fost asediat de islamiști, care au ucis orbește zeci de creștini, aruncându-i apoi în gropi comune. Arhiepiscopul ortodox sirian Selwanos Boutros Alnemeh a calificat atacul drept „cel mai grav și cel mai mare masacru al creștinilor din Siria, din ultimii doi ani și jumătate.”

 

syriacrisis2_2567288b_400Selwanos Boutros Alnemeh, care slujește ca mitropolit de Homs și Hama relata pentru presă că numai pe 21 octombrie, la Sadad, „peste 45 de civili nevinovați, printre care copii și femei, au fost martirizați fără niciun motiv, mulți fiind apoi aruncați în gropi comune.”

 

Orașul Sadad, o așezare mică situată la circa 100 de kilometri de Damasc, a fost timp de o săptămână scena unor lupte de o cruzime fără precedent. „Timp de o săptămână, 1.500 de familii, cu copii şi persoane în vârstă, au fost luate ostatice şi folosite ca scuturi umane. Aproximativ 2.500 de familii au reuşit să fugă din Sadad, în prezent fiind refugiaţi la Damasc, Homs, Fayrouza, Zaydal, Maskane şi Al- Fhayle,” relata arhiepiscopul sirian, pentru theorthodoxchurch.info. Orașul cu circa 15.000 de locuitori a fost aproape complet distrus. Jafurile nu au ocolit nici măcar bisericile, școlile sau clădirile publice. Inclusiv spitalul local a fost o țintă a atacatorilor.

 

Declarația arhiepiscopului continuă tulburător bilanțul: „3.000 de oameni au fost luați ostatici iar noi am strigat pentru ajutor și nimeni nu ne-a auzit, cu excepția minorităților care ne-au ajutat și care au fost solidare. Unde este conștiința creștină? Unde este conștiința Siriană? Unde este conștiința umană? Unde sunt frații noștri, mitropoliții, preoții și prietenii? Unde?! Unde? Și niciun răspuns… Cu câteva excepții. Am un nod un gât și inima îmi arde pentru toate câte s-au petrecut în eparhia mea și bieții oameni care au căutat refugiu, plecând apoi cu mâinile goale… Unde vor merge de acolo, nu știu…. Rugați-vă pentru noi!”

 

Foto: independent.ie„Este cel mai mare masacru al creștinilor din Siria și al doilea în regiunea Orientului Mijlociu după bombardarea Bisericii Maica Mântuirii Noastre din Irak, în 2010,” a subliniat Serlwanos Boutros Alnemeh. Atacul din Irak, despre care vorbește episcopul, a avut loc pe 31 octombrie și s-a soldat cu moartea a cel puțin 58 de persoane. Alte 100 au fost luate ostatice atunci când un grup de insurgenți suniți, afiliați al-Qaida sub numele de „Statul Islamic al Irakului”, au luat cu asalt biserica, în timpul liturghiei dumnicale. Atacul din 2010 a fost invocat de inițiatorii lui ca o ofensivă împotriva „murdăriei idolatre” – expresiei asociate bisericii creștine – și o campanie pentru „eliberarea surorilor noastre în Islam, arestate în mănăstirile din Egipt”, două soții de preot despre care spuneau că s-ar fi convertit la islamism.

 

Atacul din octombrie anul acesta i-a vizat pe creștini, se pare, fiindcă islamiștii îi consideră vinovați de colaborare cu regimul președintelui Bashar al-Assad. Situația creștinilor sirieni este similaraă cu aceea a bisericii creștine copte (din Egipt). Și acolo creștinii sunt considerați un fel de „țap ispășitor”, după ce președintele Mohamed Morsi a fost înlăturat de la putere. În Siria totuși, creștinii au început să sufere persecuții din partea insurgenților islamici chiar și înainte de o dorită înlăturare a președintelui Assad.

 

Sâmburele de adevăr al acuzațiilor pe care militanții islamiști le aduc creștinilor este că aceștia au fost, în general, avantajați de regimurile laice, lucru care se justifică prin faptul că astfel de regimuri le protejau mai bine drepturile. În Irak, de exemplu, după prăbușirea regimului lui Saddam Hussein, islamismul radical sunnit s-a răspândit şi milioane de creştini şi-au părăsit satele şi oraşele.

Procentul creștinilor din Siria a scăzut în prezent la 10%, pe fondul persecuțiilor intense la care sunt supuși. Un reporter nota pentru ziarul american The Independent o discuție pe care a avut-o cu o adolescentă creștină siriană: „Am plecat pentru că încercau să ne omoare. Voiau să ne omoare pentru că suntem creștini. Ne numeau Kaffiri, chiar și copiii mici ne spuneau așa. Vecinii noștri s-au întors împotriva noastra. Până la urmă, am fugit, prin balcoane. Nici n-am îndrăznit să ieșim pe strada din fața casei. Am mai păstrat legătura cu câțiva prieteni creștini care au rămas acasă, dar nu mai pot vorbi cu prietenii mei musulmani. Îmi pare tare rău de asta.”

Articol preluat dupa Semnele Timpului.
Author: admin

Deja un comentario