Ce a făcut Ellen White în timpul unei pandemii

Exemplul poate fi o inspirație pentru noi în ceea ce privește reacțiile și acțiunile noastre pe timpul pandemiei de COVID-19

Pe data de 13 august 1894, Ellen White i-a trimis o scrisoare lui Stephen Haskell, în care vorbea despre preocuparea ei profundă pentru persoanele care mureau din cauza virusului gripal. Iată ce scria ea:

„În toată regiunea New South Wales am fost cu toții încercați prin această epidemie de gripă. Aproape fiecare familie din orașele mai mari sau mai mici a fost afectată. Unii sunt acum foarte, foarte bolnavi. Viața lor atârnă de un fir de păr. Ne rugăm pentru bolnavi și facem ce putem din punct de vedere financiar, după care așteptăm să vedem rezultatele… Săptămâna trecută, într-o singură zi au avut loc unsprezece înmormântări… Copiii nu par să sufere atât de mult ca adulții și vârstnicii. Am fost și eu afectată sever și nu am putut participa la întâlniri timp de patru săptămâni; dar nu am renunțat și nu am stat la pat nicio zi. Mi-am scris numărul de pagini aproape în fiecare zi, deși am tușit, am strănutat și mi-a curs sânge din nas. Fratele Colcord a fost țintuit la pat. Aproape toată lumea din jur suferă, dar Îi mulțumesc Domnului că îmi revin și am speranță în El. Vom face tot ce vom putea în numele Domnului. Îi mulțumesc Domnului că nu sunt nevoită să privesc neputincioasă, să gem și să mă rog doar văzându-i pe frații și surorile mele aflați în necaz… Poporul lui Dumnezeu este încercat; Dumnezeu să mă întărească să-i pot ajuta să treacă prin această încercare… și, făcând acest lucru, să ne prindem de Isus mai strâns ca niciodată” (Scrisoarea 30, 13 august 1894).

Este important să subliniem că, atunci când a scris scrisoarea, Ellen White avea deja 66 de ani și, ca atare, făcea parte din categoria persoanelor cu risc crescut. Încrederea ei în Dumnezeu și stilul ei de viață au ajutat-o ​​să stea tare în acel moment de criză și să iasă învingătoare.

Ceea ce a învățat în timpul acelei epidemii ne poate ajuta și pe noi acum în mijlocul acestei pandemii de coronavirus (COVID-19). Întrebarea pe care am auzit-o de multe ori este: și acum, ce putem face? Răspunsul la această întrebare ar trebui să ne facă să reacționăm într-un mod pozitiv, creativ, păstrând o atitudine potrivită față de criza actuală.

Ce putem face?

Putem urma exemplul lui Ellen White în câteva moduri:

  1. Ellen White nu s-a descurajat niciodată în fața bolii. Prinzându-se puternic de promisiunile Domnului, ea a continuat să lupte pentru familia ei și pentru frații pe care îi putea ajuta. Și noi trebuie să proclamăm aceeași încredere în puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu în mijlocul acestei crize prin care trecem. Trebuie să ne amintim că prezența lui Dumnezeu ne oferă curaj, după cum ne spune chiar El: „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; eu te întăresc, tot eu îți vin în ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta mea biruitoare” (Isaia 41:10). În cuvintele lui Pavel: „Suntem încolțiți în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiți; prigoniți, dar nu părăsiți; trântiți jos, dar nu omorâți” (2 Corinteni 4:8,9). Trecem printr-o situație care ne-a „trântit jos”, dar nu ne-a „omorât”. Ne confruntăm cu lupte și încercări dificile, și vor veni situații chiar mai dificile, dar Isus este viu. El este refugiul și puterea noastră și, chiar dacă trecem prin valea umbrei morții, nu ar trebui să ne fie frică, pentru că toiagul și nuiaua Sa ne mângâie (Psalmul 23). Victoria noastră finală vine de la Domnul; să ne încredem în El.
  2. Ellen White nu a încetat să lucreze acasă la ea. Și-a stabilit un timp pentru a-și îndeplini obiectivele. Ea spune că nu a încetat niciodată să-și scrie norma zilnică de pagini. Acesta este un lucru util, deoarece ne consolidează simțul misiunii. Nu trebuie să ne pierdem din vedere ținta și trebuie să căutăm un mod de a ne atinge obiectivele, chiar și în timpul unui blocaj ca acesta. Pentru că „suntem izolați, dar nu aduși la tăcere”, avem o misiune de îndeplinit. În acest context al misiunii, Isus a spus: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28:20).
  3. De asemenea, Ellen White a rămas activă și și-a păstrat o atitudine potrivită. Dacă ar fi avut privilegiul de a folosi comunicarea on-line ca noi astăzi, cu siguranță că ar fi ținut legătura cu biserica, încurajând membrii și oferindu-le speranță prin canalele de comunicare pe care le-ar fi avut la dispoziție. Mi-o imaginez creând, poate:
  • un mic grup online;
  • un mesaj special pentru biserică prin intermediul rețelelor de socializare;
  • sfaturi de dimineață pentru urmăritorii ei de pe Facebook;
  • un mesaj devoțional înregistrat și distribuit prin rețelele de socializare.

Nu vă descurajați! Avem multe lucruri de făcut și nu avem nevoie decât de puțină creativitate pentru a le realiza. Am citit recent fraze precum: „Bisericile sunt deschise; doar clădirile sunt închise.” „Biserica este deschisă, deoarece biserica ești tu.” „Deschidem biserica noastră digitală.” Puteți urmări serviciile de închinare ale bisericii pe internet, iar mulți folosesc platforma Zoom sau alte programe de videoconferință ca mijloc de conectare cu ceilalți.

  1. Ellen White se ruga și era plină de încredere în puterea lui Dumnezeu. În momente ca acestea, trebuie să avem încredere în minunatele promisiuni pe care Dumnezeu ni le-a lăsat în Sfântul Său Cuvânt. Avem mii de promisiuni de care ne putem prinde cu credință. Ellen White scria: „Îi mulțumesc Domnului că îmi revin și am speranță în El… [Biserica trebuie] să ne prindem de Isus mai strâns ca niciodată” (Scrisoarea 30). Când a fost dus la Roma ca prizonier, Pavel a trebuit să înfrunte o furtună îngrozitoare pe mare, iar nava sa a trebuit să lupte cu un vânt puternic numit Euroclydon. În acel moment, el a spus trei lucruri: (Faptele 27: 23-25):
  • Nu vă temeți!
  • Nu vă descurajați; fiți plini de speranță!
  • Păstrați o atitudine pozitivă; nu vor exista pierderi pentru că Dumnezeu va fi cu voi!

Fie ca încrederea pe care a arătat-o apostolul să ne însoțească și pe noi în aceste zile!

  1. Ar trebui să evităm să acționăm deplasat, să îi speriem pe ceilalți sau să ne panicăm. Dimpotrivă, trebuie să fim pozitivi, împărțind speranță celor din jurul nostru, celor care ne văd, ne aud și ne urmăresc pe diferite căi.

Întâlnirile din casele noastre vor deveni din ce în ce mai relevante pentru rugăciune, citirea Bibliei, părtășie și mărturie. Când restricțiile de carantină vor fi ridicate, vom păstra în continuare în mințile noastre experiența timpului petrecut acasă. Ar trebui să folosim această experiență ca platformă de evanghelizare, spunându-le prietenilor și vecinilor că Isus vine în curând.

Dumnezeu este la cârmă și trebuie să fim întotdeauna gata să ascultăm vocea Lui. El vorbește – să fim receptivi la cuvintele Sale.

Sursă: https://www.adventistreview.org/what-ellen-white-did-during-a-pandemic